frumoasa esti cu ploaia in ochi
lovita de frig, de soare si de vanturi,
pierduta-n propiile-ti ganduri,
intr-o camera unde totu-i prea vechi.
As vrea sa vin acum sa te trezesc
din somnul tau mult prea straniu,
unde iar printre zei ma regasesc,
un idol intr-o cusca de uraniu
trezeste-te sa ne iubim cu trupul,
din suflet scoate-ma!- de el sunt satul-
vreau sa te-nvalui ca vantul,
ce-ti mangaie chipul prea pur.
sa ne hranim unul cu altul;
-ne face placere cand din noi rupem-
amorul ne-aduce durerea
maine o sa ne-ntrebam: cine suntem?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu