marți, 25 noiembrie 2008

Dragostea, o carte.

iubito, dragostea noastra
era tainica asemeni unei carti
in care ne-am scris luni la rand
iubirile noastre desarte,
si pe care am patat-o adesea
cu cerneala rosie a iubirii.

astazi din acea carte,
mai raman doar copertile,
caci din foi ti-ai facut tu avioane de hartie
pe care le-ai aruncat de la balcon;
eu am inceput sa le caut, dar cine stie unde am ajuns...

Poate...

poate,daca ti-ai fi intors privirea
cand ai plecat
lumea nu s-ar fi rupt de mine,
poate,daca imi asterneai pe buze buzele-ti reci
inainte sa pleci
n-as fi ramas doar cu al tau chip in amintire
poate,daca mi-ai mai fi spus o vorba
as fi crezut c-ai sa te-ntorci
si poate ca ai fi continuat,asa,semanand durere
infingandu-mi pumnalul ruginit intre coastele-mi vestede
strapungandu-mi inima cand ti-as fi numarat saruturile pe degete...

poate, poate, poate,
poate ca a fost mai bine asa
dandu-mi mie insumi dragostea mea.

Un fel uman de a iubi

simt in jur tacerea sublima,
inima-mi zace azvarlita in tina
cu ochii-mi prea negrii
iti patrund privirea
sarutu-mi siret iti ia nemurirea;
te-acopar suav cu bratele-mi calde
buzele-mi se-astern,iar,pe buzele tale,
mirosul tau fin mi-adapa toti porii
ti-aud pasii in noapte
pe spuma alba a marii.

si inc-un sarut,inc-o privire,
tacere eterna si-un strop de iubire
pe patura ierbii imi dai trupul gol
(un centimetru patrat e un infinit de amor)
un geamat, un strigat,
-iubire nebuna-
al tau, al meu suflet
-rebele-amandoua-
ajung prin transe samnice-n cer
ating infinitul, tu l-atingi de fel:
ajungem in rai chiar daca iadul ne cheama;
revenim pe pamant, doar el ne e mama...

acum e tacere
unit sunt cu tine,
imbatat in mirosu-ti,
tot mai vreau iubire.

Gand

imi mai mananc un gand mi-e teama ca sa cuget,
mi-e teama de mine insumi caci am asa-mi fac singur rau,
pentru ca ale mele ganduri dor
iar consecintele lor ma desprind de lumea care-mi vrea mintea
pentru a mi-o tortura, pentru a o rastagni pe crucea uitarii;
si toate astea pentru ca vreau sa fiu eu
nu vreau sa fiu altul sau mai bine zis nu vreau sa fiu ca toti.
atata suferinte pentru a fi eu!
atata batjocura sa indur pentru asta?

Marea ochilor tai

as vrea sa pot sa-ti citesc gandul
sa stiu ce pas sa fac acum:
sa te sarut, sa plec,
sau poate doar sa te admir
asteptand tacut sa-ti fur un suspir,
o lacrima
pe care sa o pun in glastra
si-acolo sa se faca mare
iar pestii din ea sa se iubeasca
sa se inmulteasca
sa nu mai aiba loc in glastra.

atunci ei or sa se duca la tine
si-or sa mi te ceara de nevasta
si-or sa-ti faca o rochie de mireasa
din solzii lor sclipitori
si-or sa ne cunune tot ei
si tot ei or sa ne fie nuntasi.

si-or sa stea pestii langa noi
si la bine si la rau
or sa ne mangaie
si-or sa se bucure cu noi
doar sunt ai nostrii
doar sunt ai tai...
caci s-au nascut din marea ochilor tai.

Ma-ndrept spre infinit cu pasi greoi

ma-ndrept spre infinit cu pasi greoi
stiu, nu il merit, dar il am;
nu-n orice zi primesti un infinit in dar
si-o sansa de a fi ce nu eram.

Nori...

un gand ma plimba printre nori
si caut printre ei cuvinte
sa descriu cerul cu albastru-i,
ale pasarilor morminte.

sunt suflete ce urca-n cer
cu miscari repezi,gratioase,
ca pasari maiestre ce au cozi de foc
si-n pene infipte pietre pretioase;

in cer sunt pomi ce nasc din nori,
gradini cu iarba si cu flori
d-un verde alb ce straluce-n culori
cazand din curcubeul oglindit in alb.

si gandu-mi se aseaza pe o banca,
zidita intr-un nor,
si admira peisajul
natura vie nascuta-n nor
si sufletele pasarilor,
plutind senzual printre frunzele
ce cad triste dintr-un pom
d-un verde-alb al norilor.

Liniste

L acustra pe marginea
I nfinitei lacrimi ce
N aste iar si iar din ochii tai albastrii;
I ertam neincetat
S tergandu-mi din gand patimi,
T remurand de frig si frica,
E ream prea singuratic.

duminică, 16 noiembrie 2008

Lasa-mi umbra ta

lasa-mi umbra ta
de nu poti sa mi te lasi
de nu poti sa stai cu mine,
cuibarita-n mine,
dependent de tine.

lasa-mi umbra ta
de vrei sa pleci
la magazin sa iei o paine,
caci tot simt lipsa ta
desi te am si esti a mea.

lasa-mi-te
daca nu existi
am sa-ti fac eu o umbra,
ca sa mi-o lasi
cand nu te simt aici,
ca sa te am
chiar daca nu existi.