joi, 22 ianuarie 2009

Sub privirea jucauselor stele

Sub privirea jucauselor stele
Ne-am dat primul sarut,
Noi stateam pe-o banca,
Pe-atunci eram la inceput.

Vantul salbatic al tristei toamne
Se petrecea prin al tau par,
Eu te priveam ca pe-o printesa;
Pierduta intr-un gand de-amor.

Ne intalneam mereu, mereu;
Eu veneam mereu primul,
Vorbeam cu pomii despre tine
Si ei iti cantau chipul.

Dar intr-o zi n-ai mai venit,
Din nori cazut-au lacrimi,
Te-am asteptat c-un trandafir
Inca vreo doua patimi.

Pe cer, aceleasi stele-ti plang de dor,
Acum pe banca sunt doar eu,
Rememorand vise trecute;
Tu, unde-oi fi? ma-ntreb mereu,
Te-astept sa vii... de ce m-as duce?

Poate odata vei reveni,
Cum o faceai, cu greu,
Desculta pe acea poteca
Uitata de Dumnezeu.

Te chem iubita mea in zori

Te chem iubita mea in zori,
Te chem in sihastrie,
Ca sa fim iarasi amandoi,
Sa ne iubim la nebunie.

Sa-mi mangai sufletul tacut,
Ca sa mi-l scoti din noapte,
Sa ma intorc iar la inceput,
Sa ne iubim si-n soapte.

Inganand cantece de iubire

Inganand cantece de iubire,
Inganand glasul tau,
Simt in suflet amagire,
Si mi se face rau
de a ta caldura,
de al tau amor,
de a ta speranta,
si de-al tau dor.

In vise desarte te visez
Cu ochii deschisi;
Departe esti fata
Si eu mor aici
fara a ta caldura,
fara al tau amor,
De-atata speranta,
Si de-al tau dor.

Eu plang zi si noapte,
Cu ochii inchisi;
Ascult doar tacere...
Nu vrei sa ma atingi
Cu-a ta caldura,
Cu-al tau amor,
Cu-a ta speranta
Si cu-al tau dor.

noul european (promotia 2007)

Societatea asta capitalista
Zice ca aduce fericirea,
Traiesc in ``Europa´´ de vreo trei ani
Si pot sa zic ca nu-i asa;
De ce?
Sunt pesimist, e de moda,
``Europa´´ e asa!

Materialist?
Da, sunt mai mult ca innainte,
Sentimentul?
Pe locul doi, departe rau...
In concluzie ma simt ca un robot;
De ce?
Raspunsu-i simplu:
``Europa´´, occidentul, sunt asa.

Critic nationalismul,
Critic biserica,
Sunt agnostic si ateu in acelasi timp;
De ce?
nu stiu sigur,
Dar``Europa´´si occidentul sunt asa.

Sunt anarhist (in public democrat),
Tolerez homosexualii,
Accept feminismul,
Apreciez embrismul;
Muncesc mai mult ca nevasta- mea
Si sunt mandru de asta, chiar daca am ajuns sclavul ei,
O fac desi nu stiu de ce,
Dar``Europa´´ este asa
Si eu trebuie sa fiu ca ea.

Ies pe strada, la mitinguri,
Cu pancarte impotriva razboiului
Si a foametei din Africa;
Si acuz pe toti bogatii
Si toate tarile puternice
Ca nu vor sa ajute pe saraci;
Desi daca stau sa ma gandesc bine
N-as da nici un ban
Din salariul meu
Pentru un negru din Africa;
Si dac aun emigrant fura
Sau face ceva rau in tara mea,
Il injur, pe el,
Si pe toata familia lui,
Si toata natia lui
Si-i spun in fata
Sa se intoarca in tara lui
Desi multi ca el ajuta la prosperitatea tarii mele;
Si cu toate astea nu sunt rasist;
Da, ai auzit bine, nu sunt rasist
Parlamentarii din occident fac acelasi lucru,
(Evident, nu la televizor, dar il fac)
Iar la televizor critica rasismul,
Ca si eu dealtfel in public,
Si eu critic rasismul in public;
Dar ei zic ca nu sunt rasisti,
Deci nici eu nu sunt mai prost
Ca sa fiu rasist,
Asadar...nu sunt...rasisit.
Nu stiu de ce;
Poate ca sunt ``modern´´
Si ca traiesc in ``Europa´´.

Mananc gume si arunc ambalajul pe strada,
Le dau de mancare maturatorilor:
Daca n-as arunca eu ce ar mai strange,
Iar platii pe degeaba, fara sa munceasca.
Imi place foarte mult
Sa critic pe cei ce nu recicleaza,
Desi eu nu reciclez.
Asta cred ca o fac
Pentru ca e ``modern´´sa critici
Si pentru ca traiesc in``Europa´´.

Par civilizat, dar nu sunt
Par frumos, dar sunt urat:
Asta pentru ca sunt``modern´´, traiesc in``Europa´´.

Nu stiu care e diferenta
Intre mine si unul care
Pare urat si este urat
Pare necivilizat si este necivilizat...

Nu stiu care este diferenta,
Dar eu sigur sunt superior.
De ce?
Hm, sunt modern,
Am bani,
Traiesc in``Europa´´.

Toate fetele-s la fel

Toate fetele-s la fel:
De am bani ma iubesc,
Apoi de le mai urc si in masina...
Imi dau tot ce-mi doresc.

Dar acum, n-am nici bani
Si nici masina,
Privesc cu jind in gol
Asteptand pe una milostiva,
Sa-mi dea unpic de-amor

poetul

Poetul, domnii mei
Este victima, azi, a lumii;

De ce a lumii?
A lumii, pentru ca astazi lumea este teleghidata,
Se misca robotic intr-un peisaj natural;
Anormalul este boala lumii si dependenta de materie;
Prea multa lume legata de tehnologie
Ma-ntreb oare sentimentele valoreaza ceva?
Sau zac intr-un spital de nebuni, aruncate
Cu zale la maini si nestiind de ce?

Cred ca e un pacat sa fii romantic...
Atunci n-am de ce sa ma spovedesc
Oricum o fac degeaba
Cu acest pacat mereu am sa pacatuiesc,
Ca de altfel toti poetii
Desi eu sunt cel mai mic dintre toti.

E bine sa pastram speranta
Intr-o lume mai romantica...

Lumea asta e prea ordonata
Pentru un poet
Sa se schimbe o data!
Si poetii au dreptul sa traiasca.

acrostih (iarta-ma)

I ar
A m lasat
R aul sa te
T ulbure,
A m facut sa te doara si
M a doare ca te-am lovit in suflet cu o sulita de
A rama

acrostih (negru si...)

N edumerit privesc
E legantele picaturi de ploaie ce cad din ceruri
G ri; trist si
R apus ma simt,
U imit de mine insumi

S uerand trec anii
I ar

zamolxe se intoarce

Plans de lume
Intr-o camera pustie,
Zac lovit de viata,
De destin,
Vorbesc cu zeii despre infinit
Si dau ofrande amorului.

Nu ma hranesc de-acum trei ani
Beau din roua diminetii,
Caut taina nemuririi vietii
In flori si-n ploi
Si-n Tarana...
Caut amorul in a zanelor piele moale...
Te caut pe tine iubire! eu sunt mort demult.

Unde esti?
Vino!
Scoate-ma din mormant...
Mi-e dor de tine,
M-am saturat de nemurire.

acrostih (in urma mea)

I ncerc sa las tot ce
N u vreau sa iau cu mine;

U rma ramane-o amintire,
R idicola a vietii
M ele pierduta-ntre
A strii si stele.

M ereu prea trista si
E liptica de inteles, doar
A mea, mereu...

sufletele

Sufletele se ating
Si se iubesc
Caci nu stiu carte;
Nici mintea nu poate
Sa le corupa
Caci sufletul nu stie
De impulsuri electrice,
El stie doar de iubire
Si de durere,
De la el doar atat se poate cere.

femeie

te-am asteptat de cand ma stiu,
pana sa vi, eram pustiu;

acum ca esti si ca te-ating:
eu te simt fiindca ma sting,
eu te privesc caci sunt prea trist,
eu te urasc caci te iubesc,
si te iubesc caci sunt naiv
si te ador caci sunt un prost;
eu te lovesc cand nu sunt eu
si tu-ai sa pleci, o stiu mereu
si-am sa te plang;
am sa te-ntorc din gand in gand
si-ntr-un sfarsit am sa te-ajung
si-am sa te-ating din nou
am sa te privesc, am sa te urasc,
am sa te iubesc, am sa te ador,
am sa te lovesc, am sa te plang...
dar niciodata n-am sa te uit, caci sunt un om...atat.

doua inimi

doua inimi, una langa alta
se iubesc, se ating
plang de atata amor
peste un timp se despart,
se destrama de durere,
apoi se urasc...caci se iubesc,
dar niciodata nu raman indiferente.

tu, cea cu ochii de cristal

tu, cea cu ochii de cristal
tu, cea cu zambetul amar
cu privirea doar a ta
inima ta-i inima mea.

fara tine totu-i gol
fara tine nu-i amor
fara tine sunt prea trist
fara tine nu exist

intoarce-te, tu cea frumoasa
intoarce-te, tu cea prea buna
vino iar si parul tau dami-l in dar...
sa curgi usor pe pieptul meu
si sa-mi vorbesti;
eu tac mereu.

tu, doar tu
ochii tai, doar ei
parul tau, doar el
noi doi, decat noi.

anticomunist

ma-ntorc iar spre pamant
azi capul mi-e plecat,
azi iar imi e rusine
azi iarasi te-am uitat
tu tara mult prea trista,
zdrobita de razboaie
ma chemi dinnou la tine,
pe plaiurile tale.

au venit iar vrasmasii
cu haine de copii,
sa-ti fure libertatea
din ochii tai prea vii
sa-ti bata iar copii
sa-i faca sclavii lor
rusine nici nu au
de propiul sau popor
au venit iar cu rusii
cu steagurile rosii
sa rupa-ntre noi fratia
sa ne scuipe stramosii
sa calce in picioare
tot ce le vine-n fata
pentru-asi atinge scopul
sa-ti ia propria viata.

poporul tau cel harnic
a luptat pentru tine
i-a ars pe comunisti
ca sa-ti fie mai bine.

iar

iar ma pierd printre razele de soare ale unei pierdute veri,
iar raman stafie pe pamant,singur cu-atata lume-n jur;
iarasi stau in fata ta, tu ma vezi, sa poti n-ai vrea...
iar ma vrei cu tine-acum,insa eu-s deja pe drum,
iar ma-ntorci desi nu vreau, si raman...mai vreau sa stau!
iar nu stiu ce vreau sau nu,si ma-ntorc,caci tu esti tu!

si mai stam de brat o luna si-apoi doua, si-apoi noua
ne iubim dinnou cu trupul;inimi sufera amandoua...
si te joci cu mine, pana vine dimineata,
cand tu pleci eu raman iar mult mai rece decat gheata.

apoi dai un telefon si imi spui ca nu te-ntorci
ce sa fac,dinnou sunt singur,rupt de lume,rupt de tot
iar ma plimb ca o stafie, altceva nu fac, nu pot.

stampila

sunt sclavul unei stampile
pe care trebuie sa mi-o puna cei puternici pe o coala de hartie.
fara ea nu sunt nimic, fara ea nu exist, nu exista nimic.
aici o stampila, acolo alta...totul nu exista fara EA;
si o pun cei de sus pana si pe mine, si pe noi.

absurd e totul, fara rost cu-acea stampila
eu vreau sa dispara
o coala sa fie o coala,
un om sa fie un om fara a pune mai intai stampila.

noi suntem de vina, noi ne-am facut sclavii stampilei
caci noi am creat-o, si-acuma e mai raspandita decat omul
pe a carui frunte curge cerneala pe care a lasat-o o stampila...
haideti sa scapam de ea s-o distrugem pe vecie,
sa fim liberi cum eram, doar noi oameni minus tot ce e tehnologie.

certificate, buletine etc.

cand m-am nascut si mama mi-a pus un nume
eu inca nu existam, caci inca nu aveam certificat de nastere.

intr-o zi mi-am pierdut buletinul, un politist m-a oprit si mi l-a cerut; eu nu il aveam. el m-a luat la sectie sa ma identifice sa -mi faca altul nou, caci eu nu existam fara buletin, desi eram viu...

acum sunt mort, hoinaresc prin lumi paralele cu cea reala, in care desi am putrezit demult inca votez(altul o face in locul meu pentru a castiga alegerile)
si toti cred ca eu traiesc pentru ca au uitat sa-mi faca certificat de deces.

ce bine ar fi de-as mai putea trai si daca hartiile alea stampilate ar fi sufletele noastre, atuncea nu le-am rupe sau pierde niciodata, atunci am trai vesnic si daca am muri am reinvia pentru ca ne-am face alte acte noi...am fii nemuritori.

acrostih (amorul)

A rde inimile oamenilor, le aduce
M oartea cand iubesc prea mult;
O are amorul nu ar fi trebuit interzis
R astignit, judecat...doar omoara;insa
U rat nu e de nimeni, desi seamana dureri si morti,
L umea tine cu el si gandeste prin el. Lumea iubeste.

triste iluzii

triste iluzii desprinse din inimi si buze
ce dor atunci cand nu exista scuze,
ne-alearga zi de zi pe vestede campii
unde au murit amoruri de inimi de copii,
unde se duc poetii acum sa se inspire,
dar dragostea de-atunci oricum e amintire
la fel ca si iubiri ce azi nu mai gasim,
caci am plecat cu totii in discoteci sa ne "iubim".

regasire

ne-am regasit din nou cu ochii uzi
de-atata dor si-ndepartare,
si ne-am vorbit foarte putin
dupa o lunga asteptare.

ne era rusine de propriile pacate
comise impotriva zeitatii noastre.
ne-am spovedit intr-un tarziu,
graind un roi de soapte.

pana la urma ne-mpacam,
desi n-ar fi trebuit sa ne iertam;
pacatele sunt prea grele,
canonul lor doare prea rau.

aducere aminte

iubito, iti mai aduci aminte cum ne-am cunoscut?

Iti spun eu: stateai pe aceasi banca pe care ne aflam acum
si erai la fel de rece ca si ea.
eu ti-am cerut ca un milog un sarut
dar nu mi-ai dat -eram prea...urat, mi-ai spus-

apoi ti-am oferit o floare si ai refuzat-o
fiindca nu-ti placeau florile,
apoi ti-am dat un colier de argint
cu care ti-ai tradat ochii si inima
si intr-un final mi-ai dat sarutul
care a fost de gheata ca si cele de acum
pe care ti le platesc la sfarsit de luna
la cantitatea tot atunci stabilita...

inca n-am reusit sa te conving sa-mi dai unul gratis;
si desi am bani nu ma lasi sa-ti cumpar inima.

sclavitate

aseara cand mi-ai spus adio pentru totdeauna
am simtit cum toate luminile mi s-au stins,
trupul meu acazut mort la picioarele tale goale de zeita,
atunci gura mea ti-a mai cerut o sansa si-un sarut
dar tu ai refuzat, nici sa m-atingi n-ai vrut.

ai plecat si trupul meu
greu ca o haina a ramas,
doar inima batea incet, vie
spunand:"eu n-am sa te las!"

iubito...

iubito te-am rugat sa-mi smulgi ochii
si sa-i ingropi in nepatruns,
sa nu-mi mai raneasca gandul
cu iubiri ce mi-ai ascuns

noroc romanesc

aseara a inceput sa ploua
cu hartii d-un milion,
am strans cate am putut de multe;
intre timp vremea a trecut asa de repede
incat n-am mai putut sa platesc intretinerea,
caci venise sfarsitul lumii
si o suprimase...
tocmai acum cand eram si eu milionar.

a cuceri

am vrut sa vin la tine sa te cuceresc
dar ei m-au lasat fara flori, caci m-au scos din radacini
ca sa nu te mai indragostesti de mine,
si mi-au aruncat in mare semintele
ca sa nu-ti mai pot sadi in inima ale mele sentimente.

si totusi asa neputincios si doritor de tine
am ajuns in fata ta si te-am cucerit
caci inca imi mai ramaneau petalele de papadie,
in care ai suflat, atunci cand de noi te-ai plictisit.

Buchet de trandafiri

din inima mea am scos un buchet cu trandafiri,
din el am dat o floare celei mai frumoase,
alta celei mai destepte,
si una chiar si celei mai urate;
insa niciuna nu mi-a primit cadoul,
o fata mi-a aruncat floarea in mare,
alta i-a rupt petalele
si ultima mi-a pus floarea pe marmura rece a unui mormant.

acum, inca mai astept ca la-nceput, ca una din ele
sa reculeaga una dintre flori,
sa refaca ceea ce odata au destramat...

desi stiu, e aproape imposibil ca o fata
sa-mi culeaga trandafirul care si-a infipt radacinile in inima marii,
sa-l reinvie pe cel ce zace pe mormant,
sau sa-i puna la loc petalele celui care o inteapa
cu vorbele-mi ce cu timpul i-au inlocuit ghimpii.

catren

copii, amorul a murit
astazi pe sosea,
facea autostopul
alaturi de-o jartea.

acum te vreau cu mine

acum te vreau cu mine
dar tu nu esti aici
am ramas doar cu mine
cu vise ce-s prea mici,
fara a ta prezenta,
fara al tau ecou,
aproape fara viata,
aproape nu sunt eu...

La mine pe pamant

la mine pe pamant
n-a mai plouat demult
si-acum c-a venit ploaia
as vrea ca sa mai stea
caci o iubesc atata
c-o-nghit sa fie a mea.