vineri, 26 decembrie 2008

Iubire cu gust a tine

Ce trist ca inca nu te am
Nu te simt dizolvata in mine,
In a mea esenta,
Si inima-mi canta haotic
Batand in piept fara cadenta
O muzica lipsita de melodic!

Vreau sa-ti astern o-atingere nebuna
Sa ne inclestam buzele reci si ude
De atata bruma,
Sa-ti sterg cu gura fiecare picatura de emotie
Ce-ti pateaza trupul de la glezne pana pe gat si dupa ureche.

Imbatat de mirosul tau,
Si de fiorul care ma sugruma
vreau sa te mananc farama cu farama
Impins din spate de un inger rau
Si de idea ca doar o noapte voi fi sclavul tau.

Atunci, cand voi simti
Ca esti in mine si a mea
Si chiar de-ai vrea,
Nu vei pleca
Nu voi mai plange
Umpland pahare sculptate
In cristal de inimi rupte;
Atunci nu-mi vor mai trebui
Nici vrute, nici nevrute
Caci imi vei fi Tot:
Buze,
Inima,
Ganduri tacute,
Lacrimi si rasete nevazute.

miercuri, 3 decembrie 2008

Un alt fel uman de a iubi

ne sarutam din priviri;
dragostea se infiripa fulgerator
in corpurile noastre seci
de-atata singuratate

si ne imbratisam...
saruturi, mangaieri si soapte
in tacerea goala
si-n negrul din noapte
ne hranim unul cu altul
rupem iar din noi
ne era foame de dragoste,
ne era foame de-amandoi

Moarte

oamenii cad secerati de soarta pe pamantul rece
din care s-au nascut si cu care se vor contopi curand
atunci cand moartea, mireasa neagra, le va da ultimul sarut
si-i va face nemuritori doar pe cei ce au trait cu demnitate;
atunci nimeni nu va mai dori sa moara caci toti vor vrea sa-si traiasca noua viata...

Si tu te duci!

si tu te duci, iei visul meu cu tine,
iei luna, soarele si clipa si-n gand nu ramane nimica;

tu pleci si totul e un joc, tu pleci, de mine nu ai loc
eu sunt prea sobru, realist, tu prea nebuna, eu prea trist.

iar gandul iti pluteste din vis in vis,
tacerea buzelor s-a stins si-mi reprosezi ca ti-am promis...

nici macar nu pot sa-ti dau nici un sarut, nici macar o vorba nu-ti soptesc
lasa-ma doar sa iubesc asa cum pot,
sa savarsesc cum imi doresc a amorului slujba
intrand in transe, inhaland al tau miros,
citesc o vraja din cartea ale carei coperti, timpul le-a ros

Culca-ti Doamne pleoapa peste mine

si culca-ti Doamne pleoapa peste mine
sa nu mai vad cum ma jigneste lumea,
in ochii ei tot raul este bine
si vrea ca hotii sa atinga culmea.

As vrea sa dorm in Tine pe vecie
sa mor fara sa simt ce-i moartea,
sa fiu de tine legat ca de glie,
merg prin lumina cand bantuie noaptea.

farama Doamne lumea cu un pumn
sa moara prostii ce zac aici pe Terra,
sa nu se vada-n lume un nebun,
sa ramana doar geniul cu "Aeterna".

Pe pamant

patimesc ca nu am incotro,
pacatuiesc, doar am viata eterna
o mostenesc pe linie materna
si lumea asta ma ia la misto.

pe cerul noptii scriu cu creta versuri
si le citeste lumea sa ne certe,
culti ,astazi,se considera minerii,
ce fura diplome cazute ieri pe trepte.

mananca din gunoi desteptii,
istetii dau spargeri in banci corupte,
iar geniul cauta directii,
sa fuga, caci a uitat sa lupte.

Melancolie de toamna

norii sunt gri,
eu sunt gri,
caci lumea e gri,
iar tu langa mine taci si plangi
caci frunzele sunt aramii.

iar vine toamna...
frunze cad,
eroi ai vremii si-ai naturii
hoti vin ca sa le ia arama
iar tu imi spui sa dezleg cainii.

copacii tremura golasi
atat de singuri in gradina
si-ti spun prin gand
-de-ai sa ma lasi-
te iubesc, am pacatuit si nu am vina

In discoteci

in discoteci fara istorii
amorul a murit demult,
doar in closet se mai asculta
un geamat de amor vandut.

Un eu

chipul in oglinda mi se sparge
iar ea in cioburi se sfarama,
si-n asta viata nu am carma
caci eu vaslesc doar cum imi place;

navighez printre cioburi pescuind sperante,
sa schimb iar lumea, s-o fac asa cum vreau;
nu sunt o marioneta miscata de doua ate,
ma-nfig si in trei cuie pentru-al meu ideal.

Iarasi amorul

un om cade lovit de o sageata imbibata in lapte si miere,
in ochii-i intredeschisi cerurile se pierd cu norii albi de vata;
il doare spatele ce zace pe podeaua tare,
iar sangele i se infiripa in pamantul din care nasc pomii si florile;

din pamantul insangerat s-a nascut un trandafir,
din el s-a nascut un vis
ce creeaza la randu-i vise:
el e visul suprem...amorul
care se naste din sangele suferintei.

Horror vacui

cand camera e goala
si albul te-nfioara,
cauta culoarea-n suflet
si n-o lasa sa piara

apoi stai intr-un colt,
nu vezi un inceput,
cu tine sta culoarea,
se pare ca-ti pierdut.

O alta viziune

Dumnezeu a fluierat inceputul vietii;
eu, m-am accidentat,
dar joc in continuare
chiar daca cei din jur
ma calca in picioare.

Cu ce am fost de vina?

mi-e frica sa deschid urmatoarea usa,
mi-e frica de ce-o sa vina,
as vra sa uit sa lupt,
oricum am pierdut totul:
am pariat pe mine
si m-a invins chiar jocul,
am sunat retragerea
si de-aia n-am insigna;
acum tot mai gandesc
cu ce am fost de vina?

Frumoasa esti

frumoasa esti cu ploaia in ochi
lovita de frig, de soare si de vanturi,
pierduta-n propiile-ti ganduri,
intr-o camera unde totu-i prea vechi.

As vrea sa vin acum sa te trezesc
din somnul tau mult prea straniu,
unde iar printre zei ma regasesc,
un idol intr-o cusca de uraniu

trezeste-te sa ne iubim cu trupul,
din suflet scoate-ma!- de el sunt satul-
vreau sa te-nvalui ca vantul,
ce-ti mangaie chipul prea pur.

sa ne hranim unul cu altul;
-ne face placere cand din noi rupem-
amorul ne-aduce durerea
maine o sa ne-ntrebam: cine suntem?

marți, 25 noiembrie 2008

Dragostea, o carte.

iubito, dragostea noastra
era tainica asemeni unei carti
in care ne-am scris luni la rand
iubirile noastre desarte,
si pe care am patat-o adesea
cu cerneala rosie a iubirii.

astazi din acea carte,
mai raman doar copertile,
caci din foi ti-ai facut tu avioane de hartie
pe care le-ai aruncat de la balcon;
eu am inceput sa le caut, dar cine stie unde am ajuns...

Poate...

poate,daca ti-ai fi intors privirea
cand ai plecat
lumea nu s-ar fi rupt de mine,
poate,daca imi asterneai pe buze buzele-ti reci
inainte sa pleci
n-as fi ramas doar cu al tau chip in amintire
poate,daca mi-ai mai fi spus o vorba
as fi crezut c-ai sa te-ntorci
si poate ca ai fi continuat,asa,semanand durere
infingandu-mi pumnalul ruginit intre coastele-mi vestede
strapungandu-mi inima cand ti-as fi numarat saruturile pe degete...

poate, poate, poate,
poate ca a fost mai bine asa
dandu-mi mie insumi dragostea mea.

Un fel uman de a iubi

simt in jur tacerea sublima,
inima-mi zace azvarlita in tina
cu ochii-mi prea negrii
iti patrund privirea
sarutu-mi siret iti ia nemurirea;
te-acopar suav cu bratele-mi calde
buzele-mi se-astern,iar,pe buzele tale,
mirosul tau fin mi-adapa toti porii
ti-aud pasii in noapte
pe spuma alba a marii.

si inc-un sarut,inc-o privire,
tacere eterna si-un strop de iubire
pe patura ierbii imi dai trupul gol
(un centimetru patrat e un infinit de amor)
un geamat, un strigat,
-iubire nebuna-
al tau, al meu suflet
-rebele-amandoua-
ajung prin transe samnice-n cer
ating infinitul, tu l-atingi de fel:
ajungem in rai chiar daca iadul ne cheama;
revenim pe pamant, doar el ne e mama...

acum e tacere
unit sunt cu tine,
imbatat in mirosu-ti,
tot mai vreau iubire.

Gand

imi mai mananc un gand mi-e teama ca sa cuget,
mi-e teama de mine insumi caci am asa-mi fac singur rau,
pentru ca ale mele ganduri dor
iar consecintele lor ma desprind de lumea care-mi vrea mintea
pentru a mi-o tortura, pentru a o rastagni pe crucea uitarii;
si toate astea pentru ca vreau sa fiu eu
nu vreau sa fiu altul sau mai bine zis nu vreau sa fiu ca toti.
atata suferinte pentru a fi eu!
atata batjocura sa indur pentru asta?

Marea ochilor tai

as vrea sa pot sa-ti citesc gandul
sa stiu ce pas sa fac acum:
sa te sarut, sa plec,
sau poate doar sa te admir
asteptand tacut sa-ti fur un suspir,
o lacrima
pe care sa o pun in glastra
si-acolo sa se faca mare
iar pestii din ea sa se iubeasca
sa se inmulteasca
sa nu mai aiba loc in glastra.

atunci ei or sa se duca la tine
si-or sa mi te ceara de nevasta
si-or sa-ti faca o rochie de mireasa
din solzii lor sclipitori
si-or sa ne cunune tot ei
si tot ei or sa ne fie nuntasi.

si-or sa stea pestii langa noi
si la bine si la rau
or sa ne mangaie
si-or sa se bucure cu noi
doar sunt ai nostrii
doar sunt ai tai...
caci s-au nascut din marea ochilor tai.

Ma-ndrept spre infinit cu pasi greoi

ma-ndrept spre infinit cu pasi greoi
stiu, nu il merit, dar il am;
nu-n orice zi primesti un infinit in dar
si-o sansa de a fi ce nu eram.

Nori...

un gand ma plimba printre nori
si caut printre ei cuvinte
sa descriu cerul cu albastru-i,
ale pasarilor morminte.

sunt suflete ce urca-n cer
cu miscari repezi,gratioase,
ca pasari maiestre ce au cozi de foc
si-n pene infipte pietre pretioase;

in cer sunt pomi ce nasc din nori,
gradini cu iarba si cu flori
d-un verde alb ce straluce-n culori
cazand din curcubeul oglindit in alb.

si gandu-mi se aseaza pe o banca,
zidita intr-un nor,
si admira peisajul
natura vie nascuta-n nor
si sufletele pasarilor,
plutind senzual printre frunzele
ce cad triste dintr-un pom
d-un verde-alb al norilor.

Liniste

L acustra pe marginea
I nfinitei lacrimi ce
N aste iar si iar din ochii tai albastrii;
I ertam neincetat
S tergandu-mi din gand patimi,
T remurand de frig si frica,
E ream prea singuratic.

duminică, 16 noiembrie 2008

Lasa-mi umbra ta

lasa-mi umbra ta
de nu poti sa mi te lasi
de nu poti sa stai cu mine,
cuibarita-n mine,
dependent de tine.

lasa-mi umbra ta
de vrei sa pleci
la magazin sa iei o paine,
caci tot simt lipsa ta
desi te am si esti a mea.

lasa-mi-te
daca nu existi
am sa-ti fac eu o umbra,
ca sa mi-o lasi
cand nu te simt aici,
ca sa te am
chiar daca nu existi.